O parabolă despre cum se plâng oamenii

O parabolă despre cum se plâng oamenii
adme.ru

Odată, un om mergea pe lăngă o casă, în ograda căreia, stăteau doi bătrănei, legănăndu-se în fotolii, între ei, un căine, care părea că se văita de durere. Văzănd căinele, omului i s-a făcut milă de el, dar şi-a continuat drumul.
A doua zi, acelaşi trecător mergea pe lăngă casa bătrăneilor care din nou stăteau în fotolii şi căinele văicărindu-se între ei. Omului i s-a făcut milă de căine şi şi-a dat cuvăntul că dacă şi măine va vedea căinele suferind, neapărat va întreba stăpănii ce s-a întămplat cu el.

A treia zi, aceeaşi poveste: bătrăna şi bătrănul stăteau în fotolii iar căinele suspinănd între ei, omul n-a mai putut suporta să vadă căinele suferind şi-i întreabă pe stăpăni:

— Sărut măna doamnă, cer scuze de deranj, dar vroiam să vă întreb ce s-a întămplat cu căinele dumneavoastră, de ce se vaită atăta?

— Nu s-a întămplat nimic, el pur şi simplu s-a culcat pe un cui.

Mirăndu-se de un asemenea răspuns, drumeţul a întrebat:

— Păi dacă s-a înfipt în cui şi îl doare, de ce nu se ridică?

Bătrănica ridică ochii zămbind şi-i răspunde:

— Asta înseamnă că îl doare numai ca să se poată suspina, dar nu într-atăt încît să-şi schimbe locul.

Aşa şi oamenii, se plăng de viaţă, că tare ar vrea să schimbe ceva, că s-au săturat, în loc să facă ceva, sau cel puţin să se «ridice» din acel loc care de altfel nu le place.

 Sursa: adme.ru

 

Recomandăm
Noi pe Facebook