5 legi ale prostiei. E important să le știi pe toate

5 legi ale prostiei. E important să le știi pe toate

Un articol incitant a unui economist cunoscut, despre cât de periculoși pot fi idioții și dacă poți să lupți cu ei.

Italianull Carlo Cipolla (istoric și economist) a argumentat foarte bine natura prostiei. Anii lungi de cercetări l-au ajutat să formuleze cinci legi universale, funcționabile în orice societate. S-a dovedit că prostia în sine e cu mult mai periculoasă decât ne-am obișnuit să gândim despre ea.

Prima lege a prostiei

Omul subestimează numărul idioțolor care-l înconjoară. Sună ca o banalitate și un snobism șters,dar viața ne dovedește contrariul.  Oricât de mult nu ați aprecia pe cineva, vă veți ciocni de următoarea siutație.

Omul care arăta deștept și rational,se adeverește a fi un idot nemaiîntâlnit. Proștii apar întotdeauna în cele mai nepotrivite locuri și în cel mai nepotrivit timp, ca să dee toate planurile peste cap.

A doua lege a prostiei

Probabilitatea că acel om e prost nu depinde de alte calități ale sale. Ani de observări și experimente m-au adus la gândul că oamenii nu sunt deopotrivă: unii sunt proști, alții nu, și acestă calitate este de la natură și nu depinde de factorii culturali. Omul este prost așa cum este roșcat sau are grupa I de sânge. Așa s-a născut după voința celui de sus, dacă vreți.

Educația nu are nimic în comun cu probabilitatea de-a avea un anumit număr de proști în societate. Acest lucru a fost dovedit de nenumăratele experimente în universități pe cinci categorii: studenți, lucrători de birou, personalul de serviciu, colaboratorii din administrație și lectorii. Când am analizat grupul personalului slab calificat, numărul proștilor s-a dovedit a fi mai mare, ceea ce și mă așteptam (Prima lege) și dădeam vina pe condiția socială, sărăcie, izolare, insuficiența de educație. Dar, mergând mai departe pe scara socială, același raport am văzut printre muncitori cu muncă de birou și studenți.

Și mai impresionant a fost să se constateze aceleași cifre și printer profesori – nu contează că am luat profesori din provincii sau din universități- aceiași parte dintre profesori s-au adeverit a fi proști. Am fost atât de uimit de rezultate, încât am hotărât să fac experimentul și pe elita intelectuală- a laureaților premiilor Nobel. Rezultatul a confirmat super puterea naturii: același număr de laureați au fost proști.

Ideea care o lansează legea a II-a, este greu de acceptat, dar numeroasele experimente confirmă că avem dreptate. Femenistele susțin legea a II-a, pentru că aceasta spune că proaste printre femei sunt tot atâtea ca și printre bărbați. Locuitorii țărilor de mâna a III-a se consolează cu faptul că țările dezvoltate, nu sunt chiar atât de dezvoltate. Concluziile legii a II-a sperie:  vă veți integra în societatea înaltă britanică sau vă veți muta în Polinezia, împrietenindu-vă cu  vânătorii de capete locali; vă veți închide în mănăstire sau vă veți petrece restul vieții în cazinouri însoțit de societatea unor femei decăzute, oriunde veți fi nevoit să vă ciocniți cu același număr de idioți, care (Prima lege) vă vor depăși așteptările.

Legea a treia a prostiei

Prostul – este acea persoană, acțiunile căreia duc la pierderi pentru alți oameni sau grupuri de oameni, și nu aduce beneficii actantului, sau chiar se întoarce în evenimente negative pentru el.

Legea a treia presupune că toți oamenii se impart în 4 grupuri: naivi (n), deștepți (D), infractori (I), și proști (P).

Dacă Vasile acționează în așa fel încât suportă pierderi, dar îi aduce beneficii lui Petru, atunci el face parte din categoria naivilor (Zona N). Dacă Vasile face ceva ce îi aduce beneficii și lui, și lui Petru, este deștept, pentru că a acționat deștept ( Zona D). Dacă acțiunile lui Vasile îi aduc beneficii, iar Petru are de suferit de pe urma lor, atunci Vasile este infractor. Și, în final, dacă Vasile – prostul se află în zona P, pierde pe ambele părți.

Nu e greu de imaginat amploarea daunelor, care o pot provoca proștii, nimerind în organele de conducere și având autoritate politică și socială. Dar trebuie de specificat ce anume îl face pe un prost, periculos.

Oamenii proști sunt periculoși pentru că, oamenii raționali cu greu pot deduce logic un comportament irațional. Un om deștept poate să înțeleagă logica infractorului, pentru că infractorul este rațional  el pur și simplu vrea să primească cît mai mult câștig, cu toate că nu e suficient de deștept ca să câștige singur.

Infractorul este previzibil, de aceea poți face sistem de apărare. Să prognozezi acțiunile unui prost, nu poți, el îți va face rău fără vre-un motiv, fără scop, fără plan, în cel mai neașteptat loc, în cel mai nepotrivit moment. Nu aveți tehnici de-a anticipa atacul lui. Într-o confruntare cu un prost, cel deștept se lasă pe mila prostului, o ființă întâmplătoare cu reguli neînțelese de deștepti.

Atacul prostului, deobicei te ia prin surprindere.

Chiar și atunci când atacul este evident, ți-e greu să te aperi de el, pentru că acesta nu are o structură rațională.

Despre asta a scris Shiller: Împotriva prostiei, chiar și zeii sunt neputincioși

A patra lege a prostiei

Deștepții mereu subestimează potențialul destructiv al proștilor.

Să fii deștept și să uiți că ai de-a face cu un prost, în orice moment al zilei, în orice loc, și în orice circumstanțe- înseamnă să comiți o eroare care te va costa foarte scump.

Naivii din zona N, deobicei nu pot recunoaște pericolul proștilor din zona P, ce nu e de mirare. E de mirare faptul că proștii sunt subestimați și de deștepți, și de infractori. În prezența unui prost ei se relaxează și se bucură de superioritatea lor intelectuală, în loc să se concentreze și să ducă pierderile la minim, atunci când prostul va trăsni ceva.

Un stereotip răspândit – că prostul își dăunează doar sie însăși. Nu. Nu trebuie să confunzi proștii cu naivii neajutorați. Niciodată nu faceți alianță cu proștii, imaginându-vă că-i puteți folosi pentru propriile beneficii- dacă veți face așa, pe semne că nu înțelegeți natura prostiei. În așa fel, le oferiți proștilor un camp pe care poate să facă tot ce vrea și să aducă  dauna mari.

A cincea legea a prostiei

Prostul e cel mai periculos tip de personalitate.

Consecințe:

Prostul e mai periculos decât infractorul.

Rezultatele acțiunilor unui infractor perfect – o simplă trecere a bunurilor materiale de la un om la altul. Societății nici nu-i e mai cald sau mai frig de la asta. Dacă toții membrii acestei societăți ar fi infractori ideali, ea ar fi putrezit încet, dar nu ar fi fost o catastrofă.Întreg sistemul ar fi fost redus la transferul de bogăție în favoarea celor care acționează de dragul acesteia, și luând în considerare că toți ar fi fost infractori, sistemul s-a fi bucurat de satbilitate. Acest lucru poate fi ușor observat la țările unde conducerea este coruptă, iar cetățenii mereu încalcă legile.

Atunci când în scenă intră proștii, tabloul se schimbă. Aceștia aduc pagube, fără a avea beneficii. Bogăția este distrusă, societatea trăiește în sărăcie.

Istoria ne arată că în orice perioadă țara progresează atunci, când la conducere sunt suficient de mulți oameni deștepți,  care să retina proștii activi și să nu le permit să distrugă ceea ce au creat deștepții. Într-o țară în regres, proștii sunt la fel de mulți, cu toate că la conducere observăm o creștere a numărului de infractori proști, printre ceilalți cetățeni – naivi prostuți

Această schimbare cu siguranță  crește urmările distructive ale acțiunilor proștilor, și toată țara se duce pe dracu.

sursa: adme.ru

Recomandăm
Noi pe Facebook